• Sorina, mama lui Vlad (clasa I C)

    "Avem mare încredere în sistemul educațional al Școlii și Grădiniței Româno-Finlandeze. Deși la început această încredere s-a bazat doar pe ceea ce am citit în presa, acum, după patru ani de experiență, putem spune cu certitudine că este un proiect de succes! Vlad a venit la Grădinița Româno-Finlandeză direct la creșă și acum este clasa întâi.

    În toți acești ani, Vlad a evoluat constant, frumos, într-un mediu orientat către copil. Finlandezii ne spun mereu că un copil este echilibrat atunci când există o colaborare directă între școală și părinte, pentru binele copilului. Personalul este foarte comunicativ și apropiat copiilor, toți își spun pe nume, iar activitățile de desen, muzică și sport sunt susținute de profesori specializați în fiecare dintre domenii, astfel încât fiecare talent să poată fi descoperit și dezvoltat. Un aport deosebit în dezvoltarea armonioasă a copiilor îl aduce și psihologul grădiniței care răspunde nevoilor și dezvoltării emoționale specifice vârstei fiecăruia.

    Toate acestea nu ar fi posibile fără viziunea mobilizatoare și buna-dispoziție a directoarei. Vouă vă dorim să creșteți, iar noi ne dorim să fim împreună cât mai mult timp!"

  • Violeta Scarlat, mama lui Nicodim (grupa „Marinarii”) și Ioachim (clasa I C)

    "Zâmbete... prietenie... bucurie...

    Aceasta ar fi, în 3 cuvinte, ceea ce am găsit noi la Școala și Grădinița Româno-Finlandeză: oameni prietenoși și veseli, copii bucuroși, care merg și se regăsesc cu drag zi de zi alături de colegi (deveniți prieteni) și cadrele didactice. M-a surprins familiaritatea cu care cei vechi îi întâmpină pe cei noi și îi invită cu plăcere în "familia lor", iar aici nu vorbesc numai de copii, ci și de părinți și cadrele didactice.

    După multe căutari și frământări, mă bucur că Bunul Dumnezeu ne-a călăuzit pașii spre acest loc minunat. Eram obosiți de căutari și eșecuri. Acum ne "odihnim" și savurăm fiecare clipă cu entuziasm, pentru că aici accentul cade pe copil, pe individualitatea lui, pe frumusețea lui interioară. Acest lucru se dezvoltă și se întărește, se respectă și se valorizează. Suntem diferiți, dar împreună formăm o comunitate extraordinară, plină de oameni talentați și calzi!

    Mulțumim pentru generozitatea de a ne primi în sânul vostru, pentru bucuria de a crește împreună cu voi!"

  • Cristina Dragostin, mama Sandrei (clasa a IV-a)

    "Ceea ca am simțit din prima zi în care am venit să văd locul acesta a fost: amabilitate, un larg zâmbet pe buze din partea tuturor și, bineînțeles, m-am simțit ca acasă. Eu, ca părinte, vă mulțumesc că existați mai ales pentru că din 2009 și până astăzi văd în Sandra un copil căruia îi e drag să vină la școală, care și-a însușit nu numai lucruri educative, ci și un optimism debordant.

    Am fost întrebată de foarte multe ori de alți părinți despre această școală și le-am recomandat-o cu drag. Susțin colectivul ce s-a format în acești ani - voi ați format o familie care crește în fiecare an cu noi membri, spiritul rămânând același.

    Vă transmit toată dragostea mea și tot respectul tuturor celor care faceți parte din această instituție și sper din tot sufletul să sărbătorim majoratul aici!"

  • Amalia Orjehovschi, mama Carlei (clasa I A)

    "Școala și Grădinița Româno-Finladeză este un loc al excelenței, un loc unde copiii sunt importanți, iubiți, respectați, unde toată atenția și dragostea cadrelor didactice, și nu numai, este îndreptată asupra lor.

    Carla, fetița mea, merge cu mare bucurie zi de zi, de mai bine de 4 ani, în acest loc minunat unde se simte ca acasă.

    Doresc să vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut, faceți și veți face pentru creșterea, educarea și pregătirea copiilor noștri. Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea putere!"

  • Valentin Mangeac, tatăl lui Matei (grupa „Vulturașii”) și al Sarei (grupa „Marinarii”)

    „Numai de-ar fi sănătoși să mănânce și să se joace acum, cât îs mititei; că le-a trece lor zburdăciunea când or fi mai mari și i-or lua grijile înainte; nu te teme, că n-or scăpa de asta. Ș-apoi nu știi că este-o vorbă: Dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; și dacă-i popă, să citească.”

    Aducându-mi copiii la Grădinița Româno-Finlandeză am fost mereu urmărit de vorbele lui Ștefan a Petrei și de copilăria plină de joc pe care am avut-o și eu. Mi-am dorit ca la grădinița la care îi voi duce pe copiii mei să se joace, să îi iau seara roșii în obraji și obosiți, să îmi povestească despre năzbâtiile făcute și chiar să adoarmă pe drumul spre casă după toată alergarea și hârjoneala de peste zi. Mi-am dorit să nu fie nici grași, dar nici slabi, ci plini de energie și obrajii lor să îmi fie un semn al sănătații. Mi-am dorit să nu îi iau acasă curați lună, ca scoși din cutie, ci mai degrabă cu genunchii juliți și cu haniele murdărite de joaca de afară. Mi-am dorit să își găsească prieteni mulți, mici ca ei, dar și mai mari ca mine deopotrivă, să îmi povestească cum s-au împrietenit cu unii, dar și cum s-au certat cu alții, ca sa îi pot vedea mai apoi împăcându-se cu cei cu care s-au certat, întărindu-și prieteniile și lăsând certurile în urmă. Mi-am dorit să nu fie o grădiniță unde copiii să stea înăuntru, ci să poată ieși în fiecare zi, să aibă ocazia să mearga în excursii, să vadă munți, să vadă teatru de păpuși, să vadă animale și pești și natura, așa cum e ea și să vadă cu ce se ocupă oamenii mari în timpul zilei, să li se înfiripe în căp'șorul lor idei despre ce ar putea face ei, dacă nu ar fi la grădiniță. Mi-am dorit ca fata să vină acasă cu "fițe de fată", comparându-și rochițele, mărgelele, fustițele, bluzele, gentuțele și desenele cu ale colegelor ei, la fel de prințese ca și ea. Mi-am dorit să îmi văd fiul venind acasă și povestindu-mi "treburi băiețești" (știți, din alea cu mașinute și Spiderman, cu mușchi și pumni, cu mingi și cu tractoare și câte și mai câte).

    Și dacă pe lângă toate dorințele mele astea mari, s-ar mai fi întâmplat să învețe vreo poezie și vreun cântecel, să învețe să scrie și să zică 2-3 cuvinte în vreo cine știe ce altă limbă, să deseneze și să danseze, aș fi considerat că tortul avea și cireașă deasupra.

    Faptul că dorințele pe care le-am avut pentru copii ni s-au împlinit din plin, „tort cu cireașa deasupra”, aducându-i la Grădinița Româno-Finlandeză, mă face să afirm că nu am greșit. Iar mulțumirea o îndrept către bunul Dumnezeu, care a făcut posibilă această alegere, și către Alina și întregul colectiv al grădiniței, unde kinderii noștri au găsit acel loc în care să trăiască și ei copilărie de poveste precum Nică a lui Ștefan a Petrei.

  • Lili si Cristi Avram, părinții lui Dani (grupa „Fluturașii”)

    A trecut un an de când îl avem pe Dani la grădiniță. Dacă la început am fost sceptici, în timp am descoperit la Grădinița Româno-Finlandeză o mare familie, atât în rândul cadrelor didactice, cât și între părinți. Am rămas plăcut surprinși de activitățile desfășurate și aș vrea să subliniez câteva: Ziua Mamei, Picnic cu Tăticii, Concertul Vreau să Cânt, Voluntari pentru cel mai sărac sat din Europa și bineînțeles serbările.

  • Mihaela Cotorobai, mama Clarei (grupa „Fluturașii”)

    Prima mea zi în Grădinița Româno-Finlandeză a fost foarte interesantă și totodată cea în urma căreia am decis că aceasta este grădinița cea mai potrivită pentru prințesa noastră timidă. Era o zi ploioasă de primăvară când am pornit spre GRF pentru o discuție cu doamna director. Nu aveam stabilită o oră de întâlnire, așa că am așteptat 5 minute, 5 minute care au fost suficiente pentru mine să văd și să înțeleg ce înseamnă acest loc pentru copii. Așteptam printre școlarii de la Româno-Finlandeză și mă minunam de cât de altfel sunt: respectuoși, vorbăreți, curioși, nu exista nici cel mai mic semn de violență (atât de des întâlnit în școlile de stat), nu se vorbea urât, nu se țipa la copii. Toți cei care treceau pe lânga mine salutau, nu a existat copilaș care să nu îmi spună „Bună dimineața!”.

    Ce m-a impresionat cel mai tare a fost momentul în care unii copilași s-au apropiat încetișor de mine și după ce m-au salutat, m-au întrebat amabil cine sunt și ce fac acolo. Erau pur și simplu curioși, iar acolo erau educați că pot întreba pentru că orice li se va răspunde și nimeni nu-i va certa pentru că au întrebat. Da, acea curiozitate creativă și benefică în dezvoltarea copiilor noștri nu era și nu este un tabu în Școala și Grădinița Româno-Finlandeză.

    Decizia să facem parte din familia GRF a fost cea mai bună decizie luată, nu regretăm nici o secundă această decizie și ne bucurăm în fiecare zi de bucuria fluturașului nostru, de rezultatele remarcabile, de atmosfera caldă, de oamenii minunați pe care i-am cunoscut aici. Ne bucurăm că existați și că v-am găsit.

  • Anca Frasteli, mama Alexiei (clasa I B)

    Înainte să alegem această școală văzusem un reportaj și citisem despre sistemul de învățământ finlandez că este cel mai bun și eficient din lume, dar nu știam exact la ce să mă aștept. Mai ales că mi se pare că sistemul de predare românesc lasă mult de dorit. Dar, pe zi ce trece (și abia suntem în al doilea an de școală, adica clasa I) am surprize tot mai plăcute de la această școală.

    Profesorii, și în general tot personalul din Școala Româno-Finlandeză, sunt niște oameni extraordinari, sistemul de predare (bazat pe colaborare între elevi și nu competiție) îmi place foarte mult, activitățile extrașcolare sunt deosebite. Îmi place că cei din conducere se gândesc să ajute și oameni, copii fără posibilități și în acest fel îi învață pe copiii noștri să fie mai buni și mai miloși.

    Directoarea, Alina Cîrjă și învățătoarea fetiței, Alina Asimionesei sunt niște persoane speciale.

    Dacă veți continua tot așa, sunt convinsă că veți fi cunoscuți din ce în ce mai mult în toată țara și sper să reușiți să schimbați ceva și în sistemul nostru de învățământ, să vă urmeze și alții exemplul.

De memorat

Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbatrâni, nu se va abate de la ea. - Proverbe 22:6

ADRESA:

CONTACT

Instagram